blogu' meu ciudat [ imagine .. ]

the last one

ecsilia — Sat, 26 Sep 2009 08:15:00 +0000

m-am trezit obligat-fortat de televizorul, care era prea tare pentru ora aia. inainte sa ma dau jos din pat, am mai citit cateva pagini dintr-o carte luata de la biblioteca. hmm. draguta cartea. ” confesiunile unei iubarete ” m-am ridicat din pat si un miros de cafea mi-a gadilat narile. si .. ma gandeam la ziua de ieri. ieri, pe la 9 si ceva, ma intorceam cu o prietena de acasa de la un coleg. am fost mai multi si am mai vorbit si noi ca nu aveam chef sa iesim in oras. tocmai plouase si era frig. ca sa ne incalzim, ne-am luat in brate. si asa, in bratele tinei, ma gandeam la ziua care avea sa se incheie. o zi cu un inceput bun, dar terminata nu la fel de bine. mi-am promis deja de prea multe ori ca nu voi avea incredere in baieti si ca nu ma voi mai atasa de ei. dar se pare ca si acum am reusit sa-mi incalc aceasta promisiune. nu stiu daca sunt nervoasa pe mine, care mereu pun la suflet niste persoane de care toti imi zic ca nu sunt potrivite, sau daca sunt suparata pe el pentru ca .. eh. nu conteaza. reluand. inca de la inceput, toti prietenii care ma cunosteau pe mine si l-au vazut si pe el, mi-au zis sa nu investesc sentimente, raspunsul meu fiind mereu acelasi : ” stiu ce fac. ” se pare ca nu am stiut. e ciudat cand tocmai cand incepi sa te obisnuiesti ca nu raspunde la telefon mereu ca poate are treaba, ca nu are timp sa va intalniti de fiecare data cand vrei tu, ca nu-si manifesta prea tare afectiunea fata de tine .. cand incepi sa te obisnuiesti si sa-i acorzi incredere zicandu-ti tie ” ce stiu ceilalti? el chiar tine la mine. ” cand stii ca nu l-ai mintit si nu i-ai ascuns nimic, pentru ca nu aveai ce, fiind o fire deschisa .. fix atunci o rupe. fara o discutie macar. acum nu o sa spun ce parere am despre cei care nu au tupeul sa zica in fata unele chestii si nu au vointa de a incerca sa rezolve ceva, gasind pretexte. nu ma intelege gresit, tu, cititorule. nu-l acuz de absolut nimic. a fost prima relatie in care am pasit zicand ” okei. e dificil. imi asum asta. o sa fie greu, dar .. cred in el. ” se pare ca nu a fost reciproc. asa ca .. acum ma retrag. nu am nevoie de un baiat pentru care sa ma aranjez si al carui telefon sa-l astept. raman cu mine si atat. sunt dezamagita din cap pana in picioare de ce mi-ati demonstrat, voi baietii, ca sunteti. nu mai vreau.

acesta fiind ultimul articol, va spun .. ramaneti cu bine.

ganduri …

ecsilia — Wed, 23 Sep 2009 20:24:50 +0000

stau acasa. citind. ” zodia indragostitilor” se numeste cartea ce mi-a captat atentia si ale carei randuri le-am terminat de parcurs azi. ma uit plictisita in jur. mi-e sila sa deschid televizorul. ma uit la telefon. astept sa vibreze. sa sune. sa faca cevaaa. mai trimit un mesaj. grea mai e asteptarea. foarte grea. ma analizez putin. se spune ca dorinta de schimbare survine unei autocunoasteri exceptionale. incep sa-i fur gesturile. lui. care el? hmm. EL. ma trezesc din starea de abandon fata de cotidian. frate-miu urla. se joaca la calculator un joc tampit pe care l-a descoperit de ceva timp. o sun pe mama. nu raspunde, dar in urmatoarele minute ajunge acasa. ” ce vroiai? ” imi spune probabil obosita de la munca. ” ciocolata! ” ii raspund deja visand ca am in mana o milka cu capsuni. deschid lenes televizorul si ma asez in pat. mi-e sila sa astept. si ce fac in situatia asta? dorm. visez ceva. nu-mi aduc aminte ce. ma trezesc si ma duc spre bucatarie. cand ma trezesc trebuie sa beau apa. dau de tata. mama nu mai e acasa. am ramas aici cu cei doi barbati din viata mea. primii. sigur nu ultimii. cei care ma iubesc neconditionat si orice ar fi, chiar daca nu stiu ce sa zica, sunt acolo. nu pot spune asta despre ceilalti barbati. suna telefonul. inima bate.nu e el. ” george. hmm. oare ce vrea? ” ma gandesc eu. vroia sa iesim. il reped zicand sa ma sune cand ajunge prin zona. ma asez la calculator si vorbesc cu lumea. iar suna. de data asta suna el. ne intalnim. oare cum va fi? oare ma va respinge? oare ma va saruta? oare se rupe tot? oare merge? oare … ? pasii mei se indreapta haotic inspre acel loc. mai sunt. 20. 15. 10. pfff. trag aer in piept. ce-o fi o fi. nu zic ca stau baietii la coada, dar ma descurc.

ce vrei sa stii? da. a fost bine. e totul okei. zambind scriu acum si aici. poate cineva, in alt colt indepartat de pe pamant, se simte exact ca mine. cuun zambet dulce pe buze. cu niste urme de imbratisari in care sta pana data viitoare.

to be continued. te-am facut curios?

trei …

ecsilia — Wed, 23 Sep 2009 11:14:16 +0000

trei perechi de pasi isi pierd urmele in noapte. pasi care rup tacere. eu, o ea si un el. trei pronume personale ce isi poarta umbrele in spate pe niste strazi pustii. ” unde e toata lumea? ” zice ea. ” toti copii sunt la scoala. deci la ora asta, s-au dus sa doarma. ” zice el. ” frate, esti lipsit de logica. doar copii sunt in brasov? ” zic eu razand. ” mai sunt si parintii lor care vor sa le dea exemplu. ” imi raspunde repede. ” si cei ca noi? ” intreb nedumerita de ideile lui .. nu prea stralucite. ” pai .. noi suntem. ” dupa scurta discutie, fiecare isi continua pasii. parca in capul fiecaruia suna un anumit ritm dupa care ne miscam. acelasi ritm. pas dupa pas, facuti in acelasi timp, ne poarta pe drumul catre casa. ” nu luam un autobuz? ” zice el obosit. ” nu! ” zicem taios amandoua. el vaitandu-se merge mai departe. ii e frig. nu are chef. dar ajungand acasa va realiza ca i-a facut bine. continuam. in acelasi ritm, cu ganduri total diferite. ” inca nu mi-a raspuns la mesaj. ” se gandeste ea. ” o sa-mi raspunda la mesaj? ” gandesc eu. ” sa dau maine pretestarea? ” zice el cufundat in alte ganduri. s-a certat cu ai lui. sunt imposibili. sunt rai cu el. oare ei isi dau seama? ” hmm. mi-a raspuns. se joaca. ” zice ea incercand sa se convinga pe sine ca nu are treaba cu el si ca nu-i asteapta mesajele. dar eu le astept. nu pe ale aceluiasi tip. altul. tipul meu. sa-i dau eu? altul? nu. ma opresc. ne oprim. a ajuns locul unde ne luam ramas bun si poate ne vom revedea aici maine. sau .. in alta zi. regulatul ” noapte buna. ai grija. ” il primesc si-mi indrept pasii spre bloc. dar bordura ce-mi iese in cale e prea .. imbietoare. ma opresc. ” in seara asta plang. poate ca .. sufar. am nevoie de tine. gandeste-te bine ce vrei. trebuie sa stiu daca ne va merge. raspunde-mi maine. ” asta aveam in cap sa-i scriu. meniu. mesaje. mesaje scrie. creare mesaj. ezit sa apas prima tasta. si a fost buna ezitarea. telefonul vibreaza si pe ecran apare numele lui. ” alo?! ” zic timid asteptand sa .. fie suparat. nu e. poate l-am induplecat. poate ii pasa. poate ma vrea. poate poate poate .. ” ne intalnim maine? ” imi zice facandu-mi pe plac. si acum? ce urmeaza … ?

to be continued …

e timpul.

ecsilia — Tue, 15 Sep 2009 07:43:08 +0000

sa risc din nou. pentru ca de-a lungul timpului [ indelung trait aici la voi, pe pamant ) ] am constientizat ca fara riscuri nu ai niciun rost. adica, de ce sa te gandesti ” cum ar fi fost daca… “? mai bine te gandesti ” am facut-o si pe asta “.deci .. ” am facut-o si pe asta “. am hotarat ca uneori e bine sa iei viata in piept, sa inchizi ochii si .. sa mergi. exista doua cai : bun sau rau. si cum de obicei pun in fata ce-i mai rau .. whatever. nu contez eu aici. hai sa vorbim despreeee .. muntenegru. am fost acolo 10 zile. m-am intors in tara de vreo 3. ce pot spune? am ramas marcata .. de ce anume? .. uite

vezi? tot timpul am iubit marea, dar nu am dat muntele meu pe ea, nici moarta. si acum, le-am avut pe amandoua. langa mine. sub privirea mea atenta in fiecare clipa. ce ar putea fi mai frumos? bine. au fost si momente mai ciudate, ca atunci cand mergeam pe strada si nimeni nu stia romana, ci doar o engleza .. stricata si chinuita pe toate partile. da per total, a fost super. cam atat pentru azi. revin. cand o sa am chef de scris. trebuie sa-mi schimb stilul. sau sa desfiintez blogul. inca ma mai gandesc.

la revedere .. sau la adio.

nu inteleg

ecsilia — Tue, 25 Aug 2009 07:34:47 +0000

ce nu inteleg? multeee. dar momentan, in ultimele zile ma concentram pe o anumita chestie. nu pot sa inteleg de ce depunem eforturi atat de mari pentru a impresiona persoanele din jurul nostru. poti fi un elev si incerci sa-ti impresionezi profesorul. sau poti fi un tanar ginere incercand sa-si impresioneze socrii. sau un tip care incearca sa intre in gratiile unei fete. sau esti pur si simplu un om normal care incearca sa le arate prietenilor ca poate ceva, deci automat, sa-i impresioneze. si acum vine intrebarea mea : de ce avem nevoie de asta? cream imagini false despre noi pentru a fi pe placul tuturor. da ce e cu aceasta dorinta arzatoare, ereditara pe alocuri, de a fi apreciat de toti? tragand linie, pare un imens egoism provenit din orgoliu. dar oare asta sa fie explicatia? inteleg ca avem nevoie sa fim bine vazuti in societate [ desi nu inteleg de ce. avand in vedere ca societatea chiar e de cacat si promoveaza valori aiurea ] dar chiar sa ajungem la stadiul in care sa nu mai fim noi insine si sa ajungem sa avem mii de fete, pentru a impresiona pe fiecare in parte? mi se absurb. era si un citat ” e mai usor sa nemultumesti pe toata lumea decat sa multumesti o singura persoana “. poate ti se pare exagerat ce tot zic eu aici. s-ar putea sa-mi fi dus putin acest concept la o oarecare extrema. da hai sa fim seriosi. am dreptate. asa se face in ziua de azi. “n” fete pentru “n” persoane. daca esti de alta parere, te rog, spune-mi. si daca poti sa-mi explici de ce, te ascult.

atat pentru azi. ne auzim si citim, in viitor.

provocare :)

ecsilia — Sat, 22 Aug 2009 12:12:27 +0000

am intrat in casa acum 10 minute cu ideea de a posta pe blog. si ma gandeam despre ce sa scriu. ca nu are rost sa tot aberez aici. sa scriu despre mine si pentru mine ) asa ca am zis ca voi scrie despre ceva anume. dar despre ce? am zis ca voi deschide o carte, la o oarecare pagina si lua primul cuvant care-mi pica in raza vizuala si voi scrie despre el. asadar, am pus mana pe “cel mai iubit dintre pamanteni” si am deschis-o. cuvantul este “individ”. pornim prin a-i da definitia. a mea? sau aia din dex? hmm. eu cred ca un individ e o subdiviziune a speciei. fiecare individ prezentand caratere proprii si unice. “INDIVÍD, -Ă s.m. și f. 1. Persoană considerată ca unitate distinctă față de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect; om demn de dispreț. 2. Ființă vie considerată ca unitate deosebită a speței căreia îi aparține. [< fr. individu, cf. lat. individuus – indivizibil].” nu degeaba imi zice cineva dexonline.ro ) interesanta porecla,nu? obsesiile mele isi spun cuvantul, se pare. deci. avem definitia. una proprie si una corecta. numa ca in zilele noastre dam notiunea de “individ” si unui tip oarecare, care ni se pare dubios. lucrurile degenereaza odata cu inaintarea in timp si-n istorie. mi s-a spus ca filosofez prea tare. asa ti se pare si tie, stimat cititor? sper ca imi veiierta aceasta pornire launtrica de nestavalit si ma vei mai citi.

tocma am revazut filmul titanic. pe care il vad regulat de la varsta de .. putini ani, in fiecare an. si ma emotioneaza mai tare cu fiecare an ce trece. poate incep sa-i inteleg si eu in sfarsit. dar despre asta, vom vorbi alta data.

te mai astept in micul meu colt de blogosfera. si .. multumesc.

gained the world

ecsilia — Sun, 16 Aug 2009 13:40:16 +0000

hmm. e o melodie. de la morcheeba. asta in cazul in care ai auzit de ei. muzica asa .. de chillout. cam asta ascult in ultimul timp. am pus titlul asta pentru ca asta ascult acum. si ma gandeam. ” i’ve gained the world and lost my soul .. maybe ’cause i’m gettind old “. imbatranim. traim. trecem prin timp. si implicit timpul trece pe langa noi lasandu-si incontestabila urma. ajungem la fraze gen ” mi-e dor si doare ” , ” unde sunt vremurile de-altadata” si altele. cum ar fi corect sa traim? nu ma gandeam la asta pana zilele trecute, cand am primit un telefon de la un prieten. era suparat. trist. isi reprosa ca a trait cum a fost bine, nu intocmai cum a simtit. isi reprosa ca nu a trait fiecare clipa cum a vrut el. ceea ce mi s-a parut ciudat a fost ca a zis ca de acum nu va asculta de el, ci de prieteni. am ramas surprinsa dupa ce am ascultat aceasta fraza. explicatia pe care am primit-o a fost cat se poate de simpla si de logica : daca ne ascultam prietenii riscam mai putin sa pierdem. pentru ca ei privesc din exterior si sunt mult mai capabili sa ne dea sfaturi si sa ne ajute sa trecem prin anumite momente. m-a tulburat destul de mult conversatia cu el si mi-a ridicat multe semne de intrebare. [ am ajuns sa cred ca sunt un mare semn de intrebare ) ] si oare de ce cand nu ne asteptam se intampla cele mai multe lucruri? o fi lucrul universului? si toate starile astea care te napadesc aiurea. sunt momentan intr-o ceata destul de opaca. si incerc sa-mi creez drum spre lumina. nu. nu ma sinucid ) chiar daca suna asa. incerc sa gasesc n mine anumite raspunsuri. cum ar fi .. de ce sunt melancolica acum. de ce eram atat de usor de iritat la mare .. si alte chestii de genul. sunt complicata. fiecare e. si dupa atatea tone de sfaturi primite .. cum e mai bine sa traiesti? tot ne tinand cont de ele )

hai sa eliminam intrebarile din ecuatie. eee? nu e muuuult mai bine?

cura ..

ecsilia — Fri, 17 Jul 2009 09:40:27 +0000

nu vai. nu de slabire )))) eu nu cred in chestii de genu. mancat sanaots si cacaturi. frate. o viata aveeeem. numa una.. hai s-o traim ce dracu? ne punem atatea intrebari. suferim atata. speram atatea. hai sa o dam dracu de treaba si sa zambim. in fiecare zi. hai sa facem un pact. promite-mi sa zambesti mereu. indiferent de ce afli sau de ce faci. nu mai suferi aiurea. ti-a dat papucii? vine altul/alta. deci. cura. cura de ganduri bune. si cand ma concentram pe meloodii minunate, relaxante [ pe care le am de la un prieten bun ] am gasit o alta melodie. care-mi place efectiv. da nush de ce. imi place.

“Internally Bleeding”

[Verse]
Yea… Yea… Ay yo
The things I’ve seen in life will make you choke by suprise
Like an aborted fetus in a jar that opened it’s eyes
Provoking my demise, I’ll leave your spirit broken inside
Like the feeling of 50 million people hoping you’d die
And niggaz wonder why my heart is filled of hatred an anger
Cause some bitch killed my first born son with a coat hanger
I strangled out the pain until my soul was empty was cold
Crippled and worthless, so I thought that it could never be sold
My mother told me that placing my faith in God was the answer
But then I hated God cause he gave my mother cancer
Killing us slow like the Feds did to the Blank Panthers
The genesis of genocide is like a Pagan religion
Carefully hidden, woven into the holidays of a Christian
I had a vision of nuclear holocaust on top of me
And this is prophecy, the words that I speak from my lungs
The severed head of John the Baptist speaking in tongues
Like “Che Guevara” my soliloquies speak to a gun
Paint in slow motion like trees that reach for the sun
Nigga the preaching is done cause I don’t got a DJ
Like Reverond Run, I curse the life of any man who kills
Benevolent ones, I never asked to be the messenger
But I was chosen to speak the words of every African slave
Dumped in the ocean, stolen by America
Tortured, buried, and frozen written out of the history books
Your children are holding, internally bleeding, cold blooded
Stripped of emotion, I go through the motions, but there’s no
Life in my eyes, it’s like I’m hooked up to a respirator
Waiting to die, hooked up to the fucking chair
Waiting to fry, sooth an electrocution currently used
In my execution, producing thoughts at the speed of light
Burning confusion, I’m loosing my sight, breathing is tight
The evening is white, I made my peace with the Lord and now I
Stand on his right..

[Hook]
Death is a another part of life..
These are my last words, I’m having difficultly breathing
Dying on the inside, internally bleeding
Angel of death dragging me away while I’m sleeping
Watching my world crumble in front of me, searching for meaning
These are my last words, I’m having difficultly breathing
Dying on the inside, internally bleeding
Angel of death dragging me away while I’m sleeping
Watching my world crumble in front of me, searching for meaning

imi place. revenind la relatii si cacaturi din astea, de care sigur v-ati saturat sa auziti, va voi impartasi o poezie. pe care sigur nu o stiti. numa mama o stie )

don juan de marin sorescu

Cand o dragoste
La care lucram mai demult
Mi-a reusit,
Atunci o trec pe curat,
Pe inima altei femei.

Natura a fost inteleapta
Creand mai multe femei
Decat barbati,
Pentru ca ne putem desavarsi
Sentimentul,
Folosind un mare numar
De ciorne.

eee? daca nici asta nu v-a luminat ziua, apai nush ce. v-am dat melodie. v-am dat poezie.

haaaai sa ne bucuraaaam. cat mai putem. cat suntem tineri. hai sa .. ne folosim de ciorne )

Parolat: parola. pentru ca pot.

ecsilia — Fri, 10 Jul 2009 19:45:49 +0000

This post is password protected. You must visit the website and enter the password to continue reading.

after break ..

ecsilia — Sat, 30 May 2009 09:40:46 +0000

pff. m-am hotarat sa mai dau si pe aici. noutati? nu. doar se apropie bacu. da asta nu e o noutate. e un fapt ale carui zile se imputineaza. toate trec cu pasi repezi bucurandu-ne sau intristandu-ne. se termina liceul. probabil asta o voi repeta in fiecare articol. e ciudat sa se termine. pentru care aveam atatea planuri ce nu l-am pus in aplicare. vroiam atatea chefuri din care au fost realizabile cred ca doar jumatate. oare asa vor fi toate planurile? vor raane la stadiul de idei pana .. pana cand? pana ne vom face timp de ele? oare nu ar trebui sa fie prioritati? e ciudata socitatea pe care au cladit-o inaintasi nostri si careia in permanenta noi ii schibam principiile. le tot dam peste cap. vedem ca nu e bine si ne intoarcem la radacini. in prezent s-au cam rasturnat valorile. adica .. dumnezeuleee. cati se casatoresc din interes .. bani .. viza .. si cati din dragoste? sunt total disproportionate. bineinteles. am pornit de la bac si am ajuns la societate si valori. doaaamne. cat pot sa vorbesc si sa fac paranteze ) nici nu-mi vine sa cred. revenind. bacu. mda. vine. repedeeee. cu acceleratu. nu nu. cu sageata. intercity-ul. ) a trecut si atestatu. 10. biensur. acu vine banchetu. vorba aia : alti bani, alta distractie. rochie. pana mi-o iau cred ca o sa omor cu nervii pe toata lumea. aia e. ma suportati dragilor.

poate cu un zambet tamp pe fata .. poate serioasa .. va urez .. happy saturday? )