azi am vazut un film. recomandat fiindu-mi de mai multe persoane. seven pounds. nu suna prea interesant, si poate ca inceputul nu a anuntat ceva fenaomenal, dar filmul a fost .. nu stiu cum l-as putea descrie. mi s-a facut pielea de gaina cand s-a terminat si m-a facut sa ma gandesc la lucruri pe care, probabil, in mod voluntar nu le-as fi pus in prim plan. este vorba de moarte. eu am mers mai departe cu aceasta idee, gandidu-ma oare ce se intampla dupa moarte. dumnezeu ar fi fost prea sec sa ne dea doar cativa ani ca apoi totul sa se termine brusc, si poate si crud. nu am nimic impotriva mortii mele. da. poate ideea asta multi o veti gasi ca fiind ciudata. asta sunt. pe mine ma sperie mult mai tare ideea mortii celor dragi. pentru ca am avut parte de asa ceva acum … 9 luni si inca nu am trecu total peste. inca am momente in care nu fac altceva decat sa ma gandesc la persoana respectiva si sa constientizez ca eu de fapt inca nu am realizat ca m-a parasit. [ inca mai iau telefonul in mana sa o sun, desi .. nu mai e ] a fost o persoana mult prea importanta pentru mine si de asta nu pot sa accept moartea ei. si pentru ea, m-am gandit oare ce e dincolo de moarte? oare chiar trecem prin purgatoriu ca mai apoi sa fim impartiti in doua cete [ sus - jos ] ? oare rebreanu s-a informat bine cand a scris adam si eva si cand am precizat ca sufletul traieste 7 vieti umane pentru a fi implinit? sunt un mic iona, bag de seama. pun intrebari si le raspund tot eu. sau .. incerc sa le raspund. pff. e greu. e greu sa realizezi ca pe pamant esti de fapt doar tu cu tine pentru ca oricine sa poate intoarca impotriva ta in cel mai neasteptat moment. e greu sa vezi dincolo de o infatisare si niste vorbe. oare chiar meritam toate astea? era o meloodie a lui bon jovi care spune “when you wanna give up, and your heart’s about to break, remember that you’re perfect, god makes no mistakes” . ciudata alaturarea de cuvinte. uite cate intrebari sunt in cateva randuri. si nu sunt nici macar un sfert din toate cate ma framanta momentan. 

imaginea de mai sus poate ilustreaza cel mai bine marea trecere. [ cum ar spune blaga ] multumesc fotografului. [ care oricum nu va vedea aceste randuri ]

in incheiere, va las cu un videoclip, care nu are deloc legatura cu tema abordata in aceste randuri, dar e videoclipul meu de suflet. 

la revedere. sau la adio. [ pentru ca bacovia este in sangele meu ]

nu te gandi aiurea. nu e vorba de ce crezi. lucrurile sunt mult mai profunde decat par, asa ca nu mai privi superficial. scriu acest articol plina de ganduri negative si totodata de nepasare. mi-e atat de sila incat nu mai am nici un chef. ma declar inapta in a face fata problemelor de un anumit gen. am trecut prin deceptii si suferinta din dragoste, incat inca una in plus ar fi frectie la piciorul de lemn. problemele de sanatate pentru mine nu sunt probleme esentiale. de ce? ” vrei nu vrei, tot la noi ajungi “. orice ai face, mai devreme sau mai tarziu dai coltu’, asa ca .. ce e aia problema de sanatate? ce a mai ramas? probleme cu prietenii. nu. de astea, slava domnului, nu am. cel putin momentan si sper sa ramana treaba asa. la ce fel de probleme ma declar inapta? problemele in familie. in fiecare zi, vad aceleasi trei fete, nemultumite de cine sunt, ce fac si ce cred ei ca voi face. niste persoane care parca sunt mereu dezamagite de mine si nimic din ce fac nu le convine. da. poate la un moment dat te resemnezi. si incerci sa treci peste. dar eu nu pot. mai ales cand pe de cealalta parte, fratele meu, care e mult mai mic decat mine, tipa mereu, nu-i convine nimic, se cearta mereu cu mine si cu prietenii si colegii mei. pana si asta poate fi suportabila. dar cand se intampla zilnic, ti se mai intampla in timp ce incerci din rasputeri sa te controlezi, sa-ti iesi din fire in asa hal, incat sa te intepe inima si capul si sa-ti doresti sa se termine tot. nu. nu viata. nu sunt emo. [ imo ) ] si nici nu voi fi. iti doresti sa se termine tot. perioada asta, probleme, gandirea asta. la dracu! gandirea asta ma afecteaza in asa hal. pe de-o parte parintii care te fac sa te simti ca un cacat de cateva ori pe zi, fara sa-si dea seama. si pe de cealalta, micutul care tipa din toti rarunchii ca nu-l lasi la calculator. si incepe cu d-alea ” te spun lu’ mama “. cat mai pot rezista? vorba ta, dan. as fi probabil surprinsa sa vad cat. dar incep sa cred ca momentul se apropie.

ia-ma in brate si, poate, fara sa ma intelegi, consoleaza-ma. fa-ma, te rog, sa ies din starea asta!

all around me. toata lumea a indragostita. hmm. fratilor. nu sunteti in comuniune cu natura ) scriu aceste randuri inghesuita intre teme si legislatie. nu stiu ce e prioritar. hmm. poate legislatia avand in vedere ca peste 2 saptamani dau sala. dar nu. nu o sa fac lucrurile in ordinea prioritatilor. pentru ca m-am saturat sa fac mereu ce trebuie si cum trebuie. da nici pana la sintagma rihannei nu voi ajunge [ " good girl gone bad " ] m-am saturat sa-i explic fiecarei persoane in parte ca eu asa sunt. sunt eu. niciodata altcineva, chiar daca mi-ar placea [ cui nu i-ar placea? si cine nu recunoaste e un parsiv ] sa ma aflu in pielea altuia cui [ cel putin mi se pare mie ] ca-i merge mai bine. sunt o fata sensibila, si sufletista, si mult prea buna [ chiar si cu cine probabil nu merita ] sunt o eu plina de defecte, dar si cu cateva calitati. [ ca de. oricine are " di tati " ) ] sunt eu. omul de cealalta parte a ecranului, care vorbesc cu tine. cred ca doar din blogul asta se vede ca nu-mi tace gura. ) defecte si defecte. dar e lume care ma iubeste asa. de ce parte a liniei ” a-ti pasa ” te afli? aa. vroiam sa zic celor care ma citesc [ sunteti mai multi de 1?! ] sa nu va suparati ca nu voi cumunica cu voi zilnic cum obisnuiam s-o fac. o voi face mai rar, dar va ramane din suflet. suflet pentru suflet. de asta nu toata lumea apreciaza ca scriu si ce scriu. pentru ca unii nu stiu sa se uite la niste randuri si sa vada un suflet. gata cu ziua de azi. noapte buna, draga tu care-mi esti fidel.

p.s. : multumesc, notopic. [ caci cateodata cu o floare se face primavara ]

am fost la scoala. la condus. nimic intersant. a da. era sa calc un pieton, dar instructorul a facut-o pe sfanta duminica si l-a salvat. dupa aia am avut legislatie. mai devreme cu o ora. ca s-a mutat datorita micsorarii zilei. a fost okei. de 3 saptamani fac legislatie si nu am facut cunostinta cu nimeni. azi am facut cu vreo 3 persoane. sunt cred ca prea introvertita cand sunt trista. atat de introvertita incat evit orice contact cu lumea din exterior. dupa o ora jumate de disecare a indicatoarelor de prioritate, interzicere si obligare, mi-am inchis caietul, am bagat creionul in penar si penarul impreuna cu caietul in ghiozdan, si am pornit usor spre casa. dupa jumatatea drumulu, cand m-am despartit de compania mea, mi-am pus castile in urechi. eram vesela. a fost o zi buna. m-am trezit zambind si de atunci toate mi-au iesit bine. dar atentia mi-a fost atrasa de o mare de multime. initial am crezut ca e vreun spectacol in mijlocul strazii, dar cand m-am apropiat am ramas frapata. pur si simplu am inceput sa plang. nu stiu de ce. nu-mi explic comportamentul. in mijlocul strazii zacea o motocicleta culcata la pamant intr-o baie de sange. o masina de-a curmezisul drumului era langa ea. nu pot sa-mi explic de ce de atunci ma gandesc numai la acel motociclist si la aceasta intamplare. nu-mi explic de ce am plans si plang. inca nu cunosc detaliile accidentului. ramane sa spun doar atat

doamne, iarta-l!

si tocmai cand credeam ca sunt la gradul maxim de dezamagire mi s-a dovenit ca nu merita. pentru ca daca as lasa fiecare chestie deziluzionanta sa se adauge la marea mea dezamagire, aceasta n-ar mai avea limite. asa ca am zis s-o las mai moale cu toate. mai ales cu baietii. deci nu mai suport ce aud despre ei de la ei. sunt curioasa unde o sa ajunga toate dezamagirile astea. probabil la un moment dat o sa se adune atat de multe, ca o sa-si dea refresh capitolul asta al mintii. eu d-abia astept momentul acela. as putea spune ca-s trista. un prieten care e in tunisia, si trebuia sa ajunga de ziua mea, intarzie 2 luni. colegii mei incep sa fie de cacat. nu toti. unii. dar mi-e de ajuns si atat. nu am prieten de ziua mea. n-o sa am pe nimeni alaturi de mine. [ da, stiu. o sa zici ca deja aberez cu subiectul asta, dar chiar simt ca-mi lipseste ceva ] si da. era sa uit. fac 18 ani. deja am intrat in criza de varsta. sunt .. socata. intru in legalitate. watafac?! ce e cu mine? da’ mai ales, ce dracu’ e cu lumea asta? eu nu va mai inteleg. jur. am hotarat sa nu mai fac eforturi de genu’ si stau in coltul meu ca e mai bine asa. sunt in mijlocul lumii si n-o mai suport. nu ma mai regasesc in locuri pe care odata le consideram mult prea familiare. ma maturizez? da. si mi-e frica. mi-e frica de ce va urma.

daca acum e asa, mai incolo va fi mai rau .. nu? [ "zambeste. maine va fi mai rau" ]

da. yes i am. am fost astazi dupa scoala, la pretestarea de inceput pentru scoala de soferi. si am luat 22 puncte. bine. fie. 20. [ 2 mi-a zis tipa cum sa le fac ] dar totusi. sunt o smekera trebuie sa recunoasteti. deci, sunt vesela acusica. si ascult muzica. muzica sinucigasa, cum ar zice ancutza. adica. bitza, grasu, mafia, cedryk, arrsura si gata ca nu fac reclama. dar am doua melodii care-mi plac si se aseamana intre ele. asta si asta. na. zi si tu. astea melodii sincigase?? neah. sunt doar melodii .. underground. ee. eu ascult muzica draguta. si o gama foarte larga. de la .. nirvana la celine dion [ ) ] de la beethoven  la .. arrsura. deci. sunt .. o curva muzicala ) oricum. am aberat destul. de la ce am pornit?? de la scoala de soferi. super. imi place. cam atat pentru azi.

viitorul suna bine. :>

setea pentru litere mi-e din ce in ce mai mica. de ce? je ne sais pas. pur si simplu nevoia e mai mica de a impartasi sau doar de a-mi spune trairile interioare sau experientele. toti trecem prin momente ce prin insemnatatea lor ne ridica pe culmi nebanuite sau ne coboara in nesfarsite abisuri. as putea spune ca in ultimele zile, setea de cunoastere se face simtita. de ce? frate, sunt a 12-a!!! si asta are anumite implicatii. in sfarsit am inceput sa fiu si eu ocupata si sa nu-mi mai obosesc cei doi neuroni din fiecare emisfera cerebrala cu nimicuri gen baieti sau sentimente naspa. si incepe sa-mi fie mai bine. dar acum sa nu te miri daca ma voi schimba. poate chiar am facut-o deja. dar subtil. asa, mai pe nesimtite. [ valul de protectie nu il elimin orice ar fi ] dar am pornit de la un titlu. un titlu ce rezuma ultimele zile si ultimele experiente traite. de ce dezamagita? ei. hai acu sa nu intram in amanunte. pe cine ar interesa? si daca, presupunand prin absurd, intereseaza pe careva, sunt deschisa la a raspunde la oricate intrebari. si din cauza acestui sentiment ce ma domina si-mi amareste gustul pe care-l simt, m-am schimbat. vreau doar sa scap de lume. sa evadez. uneori fac ca bacovia, evadez in betie sperand ca atunci cand ma voi trezi, totul va fi fost doar un vis. dar nu e asa. nu merge asa. nu e de joaca cu viata si cu oamenii. asa ca evadez in felul meu. si daca nu evadez, macar ma protejez. asa ca nu te speria de mine. caci mi-am facut datoria sa te avertizez.

if it’s a against the law, arrest me. if you can handle it, undress me.