e sec ..
raspunsul pe care mi l-ar fi dat .. cineva ar fi fost ” nu. nu dragos sec ” 
e sec. incepe totul sa devina intr-o oarecare masura sec. stiu deja dinainte ce se va intampla cand voi din casa. deci. de ce sa mai ies? stiu ca daca voi iesi cu prietena mea cea mai buna, toti se vor ingramadi in jurul ei, si cand eu voi vorbi nu ma va auzi nimeni. [ mi s-a intamplat 
] geloasa? mda. poate. intervin intrebarile de genu’ : ” frate, ce are ea si eu nu am?! ” mda. am descoperit. ea arata bine. e amuzanta. adica, atunci cand suntem una langa alta, de ce m-ar remarca lumea pe mine? de fapt. a inceput sa nu ma mai intereseze. si asta e alt motiv al interiorizarii si al izolarii mele. si? nu e pe buna dreptate? m-am saturat si de baieti. adica. caut doar afectiune. asta cautam cam toti, nu? da’ nu. ei sunt prea miserupisti acum. gata. nu fac campanie anti-baieti. eu-i iubesc. e greu cu ei, da’ mai greu e fara. recunosc. ah. stare naspa. stare seaca. asta e cu mine acum. dar voi trece peste. sau daca nu voi trece prea repede, nu multi vor stii ca am probleme. sunt unii care, stiind ca ai probleme, vin sa te ajute si s-o faca pe eroii. nu am nevoie. am nevoie doar de prieteni. si ei stiu cand eu nu ma simt bine. pentru ca ma simt. pentru ca-mi sunt prieteni.
eu sunt seaca. tu cum esti azi?!
vreau!
vreau si imi doresc. pentru ca totul porneste de la dorinta. dorinta vine suflet, vrutul vine din creier. nu faci nimic doar cu dorintele. iti doresti si .. atat. ramai cu gandu’. daca doar vrei e acelasi lucru. vrei. asa si? vrei ca poate e rentabil, ca iti spune lumea ca merita sau mai stiu eu din ce motiv. daca nu iti si doresti e egal cu zero. nu stiu daca intelegi exact ce vreau sa zic eu aici. dar incearca. deci vreau. si acum urmeaza lista aia lunga.
vreau la mare. e printre putinele locuri in care ma simt in largul meu. stiu ca sunt departe de lumea care ma cunoaste. sunt pe malul marii. si toata apa e a mea. [ mai ales noapte .. ca e aproape goala plaja ]
vreau bani. ca sa ma descurc eu singura si sa nu mai fie ai mei nevoiti sa cotizeze.
vreau sa te trezesti pe perna mea. si sa ai ceasul pe noptiera. si sa mirosi a tigara si a .. somn si a .. lene.
vreau sa ma plimb pe malul marii fara sa fiu constransa de anumite persoane sau de anumite situatii.
vreau ca toti sa fie ei insisi mereu. fara falsitate. fara ipocrizie. fara minciuni. doar simplitate.
vreau sa plutesc pe un nor. si sa vad lumea acolo. poate va fi mai bine.
nu cred ca are rost sa continui. vreau multe. chiar foarte multe. si multi vrem. uneori e posibil, alteori nu.
ei. gandeste-te bine. vrei. dar iti si doresti? 
pentru .. mela
nu obisnuiesc sa dedic post-uri. daca esti atent un pic, vei vedea ca sunt rare dedicatiile. acesta e cu dedicatie. pentru mela. care anul scolar ce tocmai a trecut, mi-a fost prietena. de ce spun ca mi-a fost prietena? de ce trecut? pentru ca asa e firea ei. nu te condamn. te iubesc asa cum esti. [ ca de, ma atasez repede ] nu ma deranjeaza ca schimbi prietenii, fiindca cunosti [ scuzati cacofonia ] persoane noi. ne dai la o parte, dar o parte din mine crede si spera mai ales, ca ma vei ajuta daca voi avea nevoie. nu-ti fac teorii aberante pe blog, nu te condamn, zic ce simt. what the fuck?! e locsorul meu aici si mi-l amenajez cum cred de cuviinta. da. poate ai dreptate. la mine e o poarta dechisa. ce duce spre locul din inima mea numit prieteni. dechisa? poate am exagerat. e acolo undeva. daca iti faci loc inspre ea, vei vedea ca exista si e deschisa daca esti pregatit. da. recunosc. dau lumea la o parte si cred in putine persoane. de ce? uita-te in jur. in cati crezi? ei. vezi? exista o explicatie pentru actiunile mele. dar hai sa te linistesc, scumpa. e o etapa prin care trec. nu stiu cat va dura, stiu doar ca va trece. e etapa mea antisociala. ma izolez in coltul meu, ma uit in jur, observ si bag la cap. imi permit. am cel putin doi prieteni adevarati pe care ii apreciez. nu cred ca sunt gata de altii. de ce nu sunt gata? nu vreau sa dezamagesc. simt ca am multe de invatat si simt ca acum e momentul. si de asta m-am retras in cochilie.
am tras o linie. prieteni adevarati, si restul. pe unii i-am lasat sa aleaga. pe restul i-am facut sa inteleaga ca i-am impins intr-o parte sau alta a liniei.
P.S. : pentru iulian. in noiembrie fac 18 ani.
o .. explicatie
v-am explicat relativ care este starea mea de ceva zile. nu-i gaseam nici o explicatie, nici acum nu stiu daca am gasit-o pe cea ideala. dar azi dimineata, pe cand citeam coelho, am gasit ceva care mi-a captat atentia. bine, in general raman marcata cam de tot ce scrie. scria ca visele sunt hrana sufletului, asa cum mancarea e hrana trupului. atunci cand suntem tineri, avem curajul sa le urmam, dar nu avem experienta necesara pentru a stii cum sa luptam pentru ele. odata inaintati in varsta, stim cum sa luptam, dar cu atatea probleme, incepem sa ne ignoram visele si nu mai avem curajul sa le urmam. le consideram inutile si infantile. visele odata ignorate, mor si putrezesc in interiorul nostru. si aerul din sufletul nostru devine irespirabil. si urmeaza depresiile, caderile nervoase, teama si nesiguranta. si cu toate acestea, noi ne automutilam. deci. cam de la asta vin depresiile. vise spulberate ce ne deznadajduiesc. hmm. asta sa fie problema mea? nu am avut vise de ceva vreme. e din ce in ce mai ciudat.
ce se intampla de fapt?
ca dupa razboi
suna foarte ciudat. stiu. dar asa sunt acum, ca dupa razboi. am fost ieri la laguna albastra din fagaras, in speranta ca mai iau putin din soare cu mine acasa. si guess what?? am luat. ceva mai mult. si acum suport consecintele. m-am razboit cu soarele si a castigat. eu am ramas cu ranile de razboi : ameteli, dureri de cap, piele care fuge de pe mine si zone inrosite care ustura. dar aia e. sunt fata mare. trec si peste asta. tocmai mi-a fost captata atentia de o .. doamna care striga frenetic : ” zmera! zmeura! ” ei. acum sunt mai vesela. s-au facut zmeurele. ce bine! revenind. week-end-ull viitor e majoratul unui coleg de-al meu drag si scump, care de fiecare data cand avem teze, tine sa mentioneze lucrul asta din ora in ora inca de cu o luna inainte de teza. ce sa mai? un coleg minunat, cu mare chef de distractie, foarte saritor si de treaba. si pentru ca trebuie sa trec de alta etapa aiurea [ care numa la mine poate exista :)) ] mi-am facut si un plan. care e etapa? sunt foarte entuziasmata inainte de fiecare chef. dar cu o zi, doua inainte, mi se intampla ceva care ma demoralizeaza si, ajungand la chef, nu mai am acelasi entuziasm. ba chiar nu mai am chef deloc. bine. nu stiu daca e cazul sa mentionez ca uneori si ce fac la chef ma demoralizeaza o scurta perioada de timp. asa. toate ca toate, dar acum am si un plan. m-am hotarat sa-mi fac o schimbare de look cu o zi inainte de acest chef. de ce? sigur ma va mobiliza si-mi va da o oarecare doza de fericire. [ in puls, chiar trebuie sa ma tund. ] deci. o sa fiu al doilea suflet al petrecerii. [ primul fiind sarbatoritul, bineinteles ] so.
inarmata cu planuri, pasesc drept inainte. [ " vaya con dios " - spun prietenii in urma mea ]
dezamagita
parca incep lucrurile sa decada. dar stai. de ce sa dau vina pe lucrurile din jurul meu cand probabil eu sunt de vina? sa fiu mai explicita. e nasoala perioada. am luat delful. pentru nestiutori, e examenul pentru limba franceza. am dat fara sa stiu adultul in loc de junior. [ care cica e mai greu ] nici asta nu conteaza. nu conteaza nici faptul ca nu am facut meditatii si ca eu am mers la acel test doar cu materia invatata in generala. [ ca am o profa care de recapitulare nu trece ] nu conteaza nimic. conteaza doar ca am luat doar 71,5 de puncte din 100. ideea e ca sunt dezamagita de mine. stiu ca puteam sa iau mai mult, dar n-am facut-o. no ce fain. a inceput sa ma doara si capul. toate merg super. lipsa de bani e din ce in ce mai mare, si alor mei nu pot sa le cer mereu ca realizez si eu ca-mi tot dau, da’ pana cand? si numa greseli fac. si nu-mi convine nimic in continuare. o sa ajung singura in lumea mea. chiar singura. incep toti sa se retraga unu cate unu. o sa ajung trista si singura pe la vreo 40 de ani. si o sa realizez cat sunt de inutila si o sa ma sinucid. sa vad atunci care indrazneste sa planga.
sick and tired of all [ ! ]
azi sunt ..
ciudata. nu stiu ce-i cu mine azi. o fi din cauza tenisului? sau din cauza dusului de dupa tenis? inca nu am descoperit. cert e ca dupa ce joc tenis, ma simt bine. ciudat de bine. azi a fost o zi normala. scoala. acasa. bunica mea se simte rau, dar cu toate astea, tenisul m-a adus intr-o stare buna. stii cum sunt azi? ai sa razi. azi sunt perversa. azi te poti uita la decolteul meu, si nu voi pune mana ca sa nu vezi. azi poti sa-mi faci propunei indecente si s-ar putea sa le accept. azi, daca vei vorbi cu mine, vei cunoaste o alta latura de-a mea. in fiecare zi de fapt iese in evidenta alta latura a mea. can you keep up? ah. dar e doar problema ta daca nu ti pasul. azi nu-mi pasa. nu ma interesezi. azi sunt eu cu mine. ascunsa in spatele perdelei de perversitate, gandurile mi se joaca in cap. stanga. dreapta. peste tot se imprastie. la ce invalmaseala de idei si sentimente e in capul meu, ar fi cam ciudat sa ma intelegi. auzi. fi sincer. spune-mi de ce ti-e frica. nu la mine, nu la el sau la ea, ci in general. stii .. de ce ti-e frica nu scapi. asa ca ..
spune-mi de ce ti-e frica, ca sa stiu ce va urma.
:-|
asta e starea mea de acum. ti s-a intamplat sa fi constrans in situatie? ti s-a intamplat sa fi trist sau [ nush sa descriu starea ] fara motiv? ti s-a intamplat sa nu-ti convina nicio persoana de sex opus si sa nu poti fi cu nimeni? [ ma refer aici la o relatie ] ti s-a intamplat sa fi intr-un loc trupeste, dar sufleteste sa nu-ti gasesti locul? nu? ei nu! hai sa ne gandim impreuna. chiar daca nu ma cunosti, poate ma poti ajuta cu un sfat. poate ma poti intelege si poti fi alaturi de mine, macar din vorbe. dar stai! aici nu e vorba de mine. ci de toate persoanele care trec prin momente din astea. le-ar prinde bine niste sfaturi. le-ar prinde foarte bine. hai sa dezbatem subiectul. hai sa gasim solutii. si nu veni la mine cu chestii de genul : ” consulta un psiholog, fato si lasa-ne! ” e o chestie destul de serioasa. sau poate nu. poate e doar o problema super banala. da, ma! da e problema mea. deci pentru mine e importanta. da. poate e doar o chestie legata de varsta. am 17 ani. doar 17 ani. asta sa fie oare marea problema? habar n-am.
help me!
6 feet under
sunt down, down, down. de fiecare data ajung asa. fara motive reale. tin prea mult la persoanele din jurul meu si mereu ajung sa sufar. mult mai tare decat ar trebui. da. am un moral de tot cacatu’. mi-e foarte greu sa trec peste esecuri. si incep sa constat ca am prea multe esecuri. cred ca nu e nici un baiat pentru mine [ cum zic toti ] pur si simplu nu inteleg baietii. nu inteleg de ce sunt asa porci. si stau asa si ajung sa ma inchid in mine. imi pun castile, dau drumul la linkin park si macar stiu o chestie. si incep sa plang. da,frate. incep sa plang. si din 5 minute se fac 10, apoi 15, apoi mai multe. dar nu ma intereseaza. nu cred ca ma poate ajuta cineva cumva. sunt la capat. nu mai pot. nu mai suport. ce n-as da sa vina la mine un prieten [ ca fetele fac chestiile astea, dar pe baieti ii vad inapti ] sa ma ia in brate, cand nu ma astept, si sa-mi zica ” stai linistita. sunt alaturi de tine. ” atata vreau. cer asa mult?! da’ ce sa le ceri,ma lor? mai bine stau si plang. da. am picat in depresie. urat de tot. da,ma! sunt nebuna! blame me for that. dar m-am saturat. stiu ca stii si tu cum e. doar toti au la un moment dat crize d-astea. dar nu te prefa ca ma intelegi. nu stii ce e in mintea mea. fi doar alaturi de mine.
la dracu’! va e atat de greu?!
feeling like shit. si nici maine n-o sa ma simt probabil altel. ah. poate ce am scris e prea dur. dar trebuia sa ma descarc. totu’ e degeaba. totu’.
