01.13.09
pentru ca am/ai nevoie
vorbesc cu o gramada de lume. dar totusi mi-am facut timp pentru a scrie cateva randuri si a-mi face niste mici insemnari. pentru ca zilele trec si incep sa cunosc lumea. incep sa-mi dau seama de lucruri pe care nu vreau sa le tin doar pentru mine. pentru ca nu are rost sa treci prin toate etapele prin care am trecut eu pentru a evolua. poti sari peste unele. invata din greselile altora. e cel mai simplu. da de obicei oamenii trebuie sa se dea ei cu capul de pragul de sus, eventual si de ala de jos, pana sa priceapa lectia. de ce scriu astazi deci. pentru ca sunt zile si momente cand am nevoie. de ce anume? de o vorba buna. de o imbratisare. de o alinare sufleteasca. de o mangaiere. de gesturi mici cu valori enorme. si n-oi fi eu singura pe care o apuca sentimentalismele in anumite momente. momentele de genul asta nu au un timp anume la care sosesc. sunt pierdute in timp. apar si dispar brusc. si cand apar, fac ravagii. pentru oricine. de la cel mai sensibil om, pana la cel mai arogant. numai ca unii stiu sa-si mascheze aceste puncte sensibile ce apar din cand in cand. pentru ca in spatele oricarui tip arogant se afla o slabiciune, pe care o ascunde cu succes. ca tot veni vorba de oameni aroganti. m-am certat zilele astea cu cineva. ce urasc cel mai mult? infrangerea verbala. si am avut parte de ea. rezultatul? munca de cercetare. 
) pentru a nu mai fi infranta. reintorcandu-ne la nevoi. iti scriu azi tie. da, tie. e o scrisoare persoanala. de la mine pentru tine. la care poti raspunde. au fost doi oameni care mi-au satisfacut “nevoile de cineva” astazi. florin. care e .. partea mea masculina si cu asta am zis tot. si dan. vecinul meu, care ma scoate din niste stari nasoale si numai el stie cum o face. multumesc. amandurora. nu stiu ce m-as face fara voi.
pfiu. inca putin suflet imprastiat pe aceasta pagina web. de ce? pentru ca sper.
09.01.08
ziua amintirilor [ pentru zappa ]
daca in articolul trecut vorbeam de cel mai bun prieten al meu, acum vreau sa vorbesc de o fosta mare iubire. totul a inceput intr-o vara, la sfarsitul clasei a 7-a. o minge aiurea, direct intr-un vecin. facem cunostinta. tipu’ era okei. super okei. dar cam mare pentru mine. eu aveam 13 ani, el 17. 4 ani diferenta. atunci credeam ca e mult. incepuse sa-mi placa de el si zilele treceau ingrozitor de greu. vorbeam la scoala toata ziua prin biletele cu colega mea de banca despre el. el era micul meu secret. ce-a urmat? nimic. doar ganduri peste ganduri. pentru ca el cand ma vedea ma lua peste picior. doar eram o “pice”, nu? si asa am intrat in clasa a 9-a. un an jumate a durat pasiunea pentru el. a fost longeviva. de abia acum mi-am dat seama, privind inapoi, ca eu am iubit. iubire neimpartasita, dar a fost iubire. au trecut anii peste noi si am ajuns aproape de sfarsitul clasei a 10-a cand brusc reluam legatura. de ce? cum? unde? nu stiu nimic. doar ne-am regasit. si a vazut cat de mult m-am schimbat. si incepuse el sa ma simpatizeze si sa incerce sa ma scoata la un suc si eu ii ziceam numa ” nu. ms “. asta e cel mai concret exemplu de intoarcere a rotii. la sfarsitului anului scolar care a trecut, am inceput sa ne intelegem bine. si sa iesim des impreuna. s-a dovedit a fii un prieten bun. dar a trebui sa plece. s-a dus la munci. in tunisia. se va intoarce in jurul majoratului meu. ce va fi? nu stiu. da’ m-am atasat de el inainte sa plece si acum ii simt lipsa. e ciudat. nu stiu ce e cu senzatia asta in capul meu. vreau sa se intoarca. sa-l am alaturi de mine macar o zi. dup-aia stiu ca se va intoarce la munca. si am rezistat eroic. mi-am dovedit mie, in primul rand, ca pot face fata unei relatii la distanta. da’ ce tot vorbesc eu aici? asta nu e relatie. nu cred ca e. de fapt ce e? care e tipul care mi-a sucit mintile in .. “tinerete” ? zappa.
ei. ciudate sunt caile vietii. dar nu imi pare rau. si niciodata nu-mi va parea rau de nimic din ce am facut.
p. s. : fug cu cortu’. la ocna sibiului. maine dimineata la 6 e trenu’. ma intorc joi. aveti grija sa nu va fie dor de mine. pentru ca asta inseamna ca incepeti sa fiti dependeti de mine. si daca mor?! ce o sa se intample cu voi?
my [ ex ? ] very best friend
pff. prima zi din clasa a 10-a. diriga. ne salutam. vorbim cu ea. cobor pana la baie. sa beau apa. [ am o fascinatie cand sunt in laboratorul de info, care e la etajul doi, sa cobor pana la baie, care e la parter. nu stiu de ce ] aflu pe drum, in timp ce urcam scarile sa ajung din nou in laborator, ca avem doi colegi noi. normal. toata lumea mergea curioasa sa vada ce si cum. coleg si colega. colegul cu niste ochi .. cel putin minunati. colega. creata. colegii evaluau colega. normal. ” ma cica avem colega noua. o fi buna? ” “stai s-o vad din spate si-ti zic imediat ” ) noi, fetele, evaluam baiatu’. hmm. brunet. ochi albastri. mama. :O dar in clasa a zecea nu am prea avut treaba cu el. era ucenicul baietilor. ii bagau in cap mentalitatea lor si expresiile cul. il luau la baute si chefuri. il initiau in 10 cccc. in a 11-a, am inceput sa-l cunosc mai bine. am ramas frapata cat de mult pot semana cu el. [ eu seman cu el, pentru ca el e mai mare cu o saptamana ] am inceput sa ne cunoastem mai bine. si ne-am imprietenit fara sa ne dam seama. prietenie la inceput, ceva mai mult dupa un timp. din partea lui. am trecut prin niste momente groaznice cand a trebuit sa ii zic ca eu nu reau ceva mai mult. a fost okei. am ramas cei mai buni prieteni. dar el a cunoscut alte fete. si normal ca nu mai vorbeste la fel de mult cu mine ca odinioara.
my very best friend. or my ex-very best friend. nu stiu. nu mai inteleg. eu il iubesc. ca pe un prieten bun bun bun. despre cine am tot vorbit?
[ poza e no comment. da nu va aud ca indrazniti sa va luati de ea. mie-mi place! ]
08.09.08
plec
o saptamana la mare. deci o sa iau o pauza de la blogging. nu stiu daca aveam nevoie de asta, acum cand m-am obisnuit atat de mult cu scrisul si cu lumea mea [ citita sau necitita ]. dar aveam nevoie mare de mare, sa-mi limpezesc sufletul si gandurile. spiritul meu chiar simtea nevoie brusca de o resuscitare, cu atatea probleme in jur. de ceva timp ziceam ca vreau ” sa fug departe ” si sa las in urma problemele si grijile. ziceam ca vreau sa fiu pasiva, sa privesc intr-un punct fix si sa nu ma gandesc la nimic. ziceam ca vreau sa ma iubesc cu marea, cu aerul de litoral, cu plaja, cu apusul si rasaritul .. ziceam eu multe, dar iata ca nu am ramas doar cu zisul. asa ca acum ii ajut pe ai mei [ care au plecat la tara ] cu curatenia si dup – aia trec la facut bagaje si la ultimele detalii pentru plecarea la mare. diseara la 3 si 20, trenul rapid satu mare – mangalia [ daca nu ma insel ] va sosi in gara, si odata urcata in el voi scapa un pic de problemele cotidiene si voi fi gata sa ma distrez alaturi de prietena mea cea mai buna si alti inca cativa colegi. in jur de ora 13, in data de 10 august, o sa ajung in gara din costinesti. si de acolo .. va fi cum va fi. las imprevizibilul sa se amestece in actiunile mele si sa ma surprinda [ daca mai poate ].
asa ca ramas – buni, prieteni dragi [ caci pe unii nu-i mai consider simpli cititori ] pentru o saptamana.
08.08.08
am visat-o
si mi-a spus ca o sa fie bine. cine? bunica mea. nu mai are mult. nu asta conteaza. conteaza ca aseara am visat-o. era bine. era fericita. sa fie oare un semn? sa imi arate ca pana acum nu a trait degeaba si ca e fericita sa paraseasca aceasta dimensiune pe care noi o numim viata? daca asta e un semn, atunci eu ma declar multumita. e fericita. acolo unde este. sau unde va fi imediat. multi privesc moartea ca pe un sfarsit, dar daca ea este alta dimensiune? sau daca ne reincarnam? whatever. inchei paranteza la paranteza. am visat-o. ciudat e ca nu stiu exact in ce stadiu e bunica mea acum. traieste sau .. ? poate nu mai are rost sa se chinuie intre 2 lumi. cert e ca ai mei nu mi-au zis nimic. nici nu i-am intrebat. nu vreau sa stiu. m-ar durea prea tare. ei imi reproseaza ca nu-i ajut. eu ma refugiez in alte chestii ca sa fug de realitate. nu sunt gata inca sa imi iau ramas – bun. poate niciodata nu voi fi. nu de la ea. dar nu vreau s-o vad in starea asta. parca spune numa din priviri : ” am facut destule aici. lasati-ma sa ma duc in treaba mea “. de asta caut cu disperare ora 3 noaptea, data 10 august. pentru ca atunci va fi sosit trenul care face legatura brasov – mangalia. nu sunt egoista. nu e vorba ca nu imi ajut parintii. ci ca nu pot. oare ei nu vad cat de tare ma doare? nu. sunt prea ocupati cu durerile lor. nu vreau sa o vada si pe a mea. asa ca ii las sa imi reproseze cate vor. stiu ca sunt buni, ca ma iubesc si ca sufera si ei la randul lor. vreau sa plec la mare inainte de a stii cu certitudine daca bunica mea, mama tatalui meu, se mai afla printre noi sau nu.
vreau sa fug la mare. sa uit de griji. vreau sa fug cu speranta mea, care e calcata in picioare. vreau sa se intample cu ea ce va fi mai bine pentru ea. martor mi-e domnul si toata lumea care ma cunoaste, ca o iubesc infinit.
08.01.08
pentru .. mela
nu obisnuiesc sa dedic post-uri. daca esti atent un pic, vei vedea ca sunt rare dedicatiile. acesta e cu dedicatie. pentru mela. care anul scolar ce tocmai a trecut, mi-a fost prietena. de ce spun ca mi-a fost prietena? de ce trecut? pentru ca asa e firea ei. nu te condamn. te iubesc asa cum esti. [ ca de, ma atasez repede ] nu ma deranjeaza ca schimbi prietenii, fiindca cunosti [ scuzati cacofonia ] persoane noi. ne dai la o parte, dar o parte din mine crede si spera mai ales, ca ma vei ajuta daca voi avea nevoie. nu-ti fac teorii aberante pe blog, nu te condamn, zic ce simt. what the fuck?! e locsorul meu aici si mi-l amenajez cum cred de cuviinta. da. poate ai dreptate. la mine e o poarta dechisa. ce duce spre locul din inima mea numit prieteni. dechisa? poate am exagerat. e acolo undeva. daca iti faci loc inspre ea, vei vedea ca exista si e deschisa daca esti pregatit. da. recunosc. dau lumea la o parte si cred in putine persoane. de ce? uita-te in jur. in cati crezi? ei. vezi? exista o explicatie pentru actiunile mele. dar hai sa te linistesc, scumpa. e o etapa prin care trec. nu stiu cat va dura, stiu doar ca va trece. e etapa mea antisociala. ma izolez in coltul meu, ma uit in jur, observ si bag la cap. imi permit. am cel putin doi prieteni adevarati pe care ii apreciez. nu cred ca sunt gata de altii. de ce nu sunt gata? nu vreau sa dezamagesc. simt ca am multe de invatat si simt ca acum e momentul. si de asta m-am retras in cochilie.
am tras o linie. prieteni adevarati, si restul. pe unii i-am lasat sa aleaga. pe restul i-am facut sa inteleaga ca i-am impins intr-o parte sau alta a liniei.
P.S. : pentru iulian. in noiembrie fac 18 ani.
