04.29.09
oare … ?
azi am vazut un film. recomandat fiindu-mi de mai multe persoane. seven pounds. nu suna prea interesant, si poate ca inceputul nu a anuntat ceva fenaomenal, dar filmul a fost .. nu stiu cum l-as putea descrie. mi s-a facut pielea de gaina cand s-a terminat si m-a facut sa ma gandesc la lucruri pe care, probabil, in mod voluntar nu le-as fi pus in prim plan. este vorba de moarte. eu am mers mai departe cu aceasta idee, gandidu-ma oare ce se intampla dupa moarte. dumnezeu ar fi fost prea sec sa ne dea doar cativa ani ca apoi totul sa se termine brusc, si poate si crud. nu am nimic impotriva mortii mele. da. poate ideea asta multi o veti gasi ca fiind ciudata. asta sunt. 
pe mine ma sperie mult mai tare ideea mortii celor dragi. pentru ca am avut parte de asa ceva acum … 9 luni si inca nu am trecu total peste. inca am momente in care nu fac altceva decat sa ma gandesc la persoana respectiva si sa constientizez ca eu de fapt inca nu am realizat ca m-a parasit. [ inca mai iau telefonul in mana sa o sun, desi .. nu mai e ] a fost o persoana mult prea importanta pentru mine si de asta nu pot sa accept moartea ei. si pentru ea, m-am gandit oare ce e dincolo de moarte? oare chiar trecem prin purgatoriu ca mai apoi sa fim impartiti in doua cete [ sus - jos ] ? oare rebreanu s-a informat bine cand a scris adam si eva si cand am precizat ca sufletul traieste 7 vieti umane pentru a fi implinit? sunt un mic iona, bag de seama. pun intrebari si le raspund tot eu. sau .. incerc sa le raspund. pff. e greu. e greu sa realizezi ca pe pamant esti de fapt doar tu cu tine pentru ca oricine sa poate intoarca impotriva ta in cel mai neasteptat moment. e greu sa vezi dincolo de o infatisare si niste vorbe. oare chiar meritam toate astea? era o meloodie a lui bon jovi care spune “when you wanna give up, and your heart’s about to break, remember that you’re perfect, god makes no mistakes” . ciudata alaturarea de cuvinte. uite cate intrebari sunt in cateva randuri. si nu sunt nici macar un sfert din toate cate ma framanta momentan.
imaginea de mai sus poate ilustreaza cel mai bine marea trecere. [ cum ar spune blaga ] multumesc fotografului. [ care oricum nu va vedea aceste randuri ]
in incheiere, va las cu un videoclip, care nu are deloc legatura cu tema abordata in aceste randuri, dar e videoclipul meu de suflet.
la revedere. sau la adio. [ pentru ca bacovia este in sangele meu ]
04.19.09
am promis ..
desi am intarziat cu trei zile fata de cerere, sper ca ma vei ierte. tu. stii tu cine. [ apropo. tu. am vazut ieri un film pe hbo. se numea drumul spre regasire. semanai cu un personaj din film pe nume fritz ] revenind. nu voi scrie despre pasti. mi se pare aiurea. nush de ce. am eu convingerile mele proprii si personale. pe mine tot timpul sarbatorile ma intristeaza. de ce? pentru ca se gasesc unii care sa te certe fix acu. pentru ca se aduna tensiunea. pentru ca simti nevoie sa ai pe cineva care sa-ti stea alaturi. [ si nu ma refer la parinti, rude, sau prieteni ] in unele momente ai nevoie sa ti se spuna ca totul va fi bine. mai ales daca esti trecut prin ceva deceptii. eu, la pastele astea mi-am adus aminte de ceva. de faptul ca mi-am iubit un vecin timp de 2 ani juma. si de faptul ca mi-am iubit un coleg timp de un an. greu? mda. mai are rost sa zic? unele lucruri sunt mai naspa decat ar trebui sa fie. unii oameni se comporta cu tine mult mai naspa decat ar trebui, desi si stiu ca le-ai pune sufletul pe tava. nu au constiinta poate. si ma intristez ca o proasta. si intru in niste pase execrabile. heeey. e pastele. hai sa ne veselim ca doar, na. a venit iepurasu’. ) dar. miercuri incepe scoala. iar vine lumea cu albume. iar ne intristam. ne aducem aminte de multe. prin care si de faptul ca vine bacu’. acolo tristete. )
ufff. pana una alta, bine zice lil wayne :
“I’m probably in the sky, flying with the fishes,
Or maybe in the ocean, swimming with the pigeons,
See my world is different. “
