08.30.08
supergirl
si de dragul experientelor ce mi-au dat taria si experienta de a merge mai departe, mai vreau sa scriu doar atat.
You can tell by the way, she walks that she’s my girl
You can tell by the way, she talks that she rules the world.
You can see in her eyes that no one is her chain.
She’s my girl, my supergirl.
And then she’d say, it’s Ok, I got lost on the way
but I’m a supergirl, and supergirls don’t cry.
And then she’d say, it’s alright, I got home late last night,
but I’m a supergirl, and supergirls just fly.
And then she’d say that nothing can go wrong.
When you’re in love, what can go wrong?
And then she’d laugh the nightime into day
pushing her fear further long.
And then she’d say, it’s Ok, I got lost on the way
but I’m a supergirl, and supergirls don’t cry.
And then she’d say, it’s alright, I got home, late last night
but I’m a supergirl, and supergirls just fly.
And then she’d shout down the line tell me she’s got no more time
’cause she’s a supergirl, and supergirls don’t hide.
And then she’d scream in my face, tell me that leave, leave this place
’cause she’s a supergirl, and supergirls just fly
Yes, she’s a supergirl, a supergirl,
she’s sewing seeds, she’s burning trees
She’s sewing seeds, she’s burning trees,
yes, she’s a supergirl, a supergirl, a supergirl, my supergirl..
timpul m-a schimbat. i’m a supergirl.
in sfarsit. 
the future is bright .. the future is orange :))
Am cam neglijat blogul de ceva zile. Nu neaparat ca l-am neglijat, dar pur si simplu am avut pana de inspiratie. Desi am avut o groaza de ganduri care mi-au roit in minte. Au intrat, au iesit, au lasat urme. M-am tot gandit la viata asta, la baieti, la bani, la viitor. Inca nu stiu ce vreau sa fac in viitor. Ma gandeam sa fac facultatea de drept pentru ca mai apoi sa ma fac notar. Si sa am banii mei proprii si personali. Stiu ca e un drum lung si greu pana acolo, dar consider ca pot. E prea complicat totul. De fapt nu e. Pff. Iar am o etapa de confuzie. Si nu-mi plac .. Da’ n-am ce face. Ma tot gandesc la solutii si astept sa treaca. In doua saptamani incepe clasa a 12-a. E ultimul an cu colegii mei, de care [ de multi dintre ei ] m-am atasat. Si vreau sa pastram legaturi, dar cine stie ce se va ivi si vom uita unii de altii. Ma gandesc ce va fi peste un an si ma intristez. Vom fi toti raspanditi prin tara. prin colturi diferite. Poate ne vom mai intalni, dar rar. Si apoi din ce in ce mai rar pana nu ne vom mai intalni deloc. Eu vreau sa merg in bucuresti la facultate, deci poate o sa-mi regasesc cativa colegi acolo. Mi-e frica sa nu raman fara ei. Mai ales fara baietii de la mine din clasa, care, chiar daca ma enerveaza la culme uneori, sunt ai mei si-i iubesc.
Azi sunt trista gandindu-ma la viitor si la ce voi fi nevoita sa las in urma. La anu’ poate voi fi vesela unde am ajuns. Asteptam sa vedem cum va fi. Mi-e frica.
Textul a fost editat pentru ca mi-am adus aminte de o promisiune facuta lui Cheeprey. Asa ca iata-ma scriind cu litere mari la inceput de fraza. Sa ma si semnez? Ca mi-ai zis si numele sa le scriu corect.
Andra [ Ecsilia ]
08.27.08
e sec ..
raspunsul pe care mi l-ar fi dat .. cineva ar fi fost ” nu. nu dragos sec ” e sec. incepe totul sa devina intr-o oarecare masura sec. stiu deja dinainte ce se va intampla cand voi din casa. deci. de ce sa mai ies? stiu ca daca voi iesi cu prietena mea cea mai buna, toti se vor ingramadi in jurul ei, si cand eu voi vorbi nu ma va auzi nimeni. [ mi s-a intamplat 
] geloasa? mda. poate. intervin intrebarile de genu’ : ” frate, ce are ea si eu nu am?! ” mda. am descoperit. ea arata bine. e amuzanta. adica, atunci cand suntem una langa alta, de ce m-ar remarca lumea pe mine? de fapt. a inceput sa nu ma mai intereseze. si asta e alt motiv al interiorizarii si al izolarii mele. si? nu e pe buna dreptate? m-am saturat si de baieti. adica. caut doar afectiune. asta cautam cam toti, nu? da’ nu. ei sunt prea miserupisti acum. gata. nu fac campanie anti-baieti. eu-i iubesc. e greu cu ei, da’ mai greu e fara. recunosc. ah. stare naspa. stare seaca. asta e cu mine acum. dar voi trece peste. sau daca nu voi trece prea repede, nu multi vor stii ca am probleme. sunt unii care, stiind ca ai probleme, vin sa te ajute si s-o faca pe eroii. nu am nevoie. am nevoie doar de prieteni. si ei stiu cand eu nu ma simt bine. pentru ca ma simt. pentru ca-mi sunt prieteni.
eu sunt seaca. tu cum esti azi?!
08.23.08
plictisita
da,tata. plictisita. de ce? de tot si toate. din ce cauza? nu stiu. poate ca asa trebuie sa fie. fiecare din noi avem momente in care ne vine sa ne bagam pula [ pe romaneste ] astfel de momente sunt cele de nervozitate, plictiseala, incertitudine si multe altele. acum am un moment de plictiseala. de pauza de gandire as putea spune mai bine. tocma am venit de la aqua parc [ sper ca ] ceva mai bronzata. am fost cu fratele meu, cu o colega de-a lui, si mama ei. uu.. distractie ) party people [ vorba unui coleg de-al meu ] si nu stiu, parca m-am saturat. mi s-a acrit. de toti si toate. aceeasi tipi care se baga in seama cu tine [ si daca nu se baga, deja te intrebi daca esti asa urata sau ce naiba au ) ] [ nici cum nu e bine ] uof. m-am saturat sa ma simt aiurea daca nu se uita vreun tip la mine, si daca se uita sa ma uit urat la el. [ hei. sunt fata. stii ca la noi nimic nu e cum trebe ] m-am saturat sa fiu inconjurata de fete care inainte sa iasa undeva se aranjeaza circa 3 ore. [ ma simt complexata ] pff. j’en ai marre. cam la asta se reduce articolul asta. plictisita si saturata. pana la urma nici nu stiu de ce am scris articolul asta. nu are cap si n-are coada. cred ca incep sa nu mai dau randament. e uraaat.
until next time. love u.
08.21.08
intrebari esentiale
intrebarea esentiala, care mereu apare si care ma loveste cu nesimtire e ” de ce? “. a ajuns sa ma obsedeze. nu-mi place sa raspund la intrebarea asta, o ocolesc cat pot de mult. dar eu, o folosesc des. e foarte usor sa o pui, e foarte greu sa-i raspunzi. si dumnezeule, e vorba de doua cuvinte monosilabice. uite ce fac cuvintele din noi. ne pun pe ganduri. chiar, ma. noi mereu ne gandim. la probleme, la diferite chestii, la diferite gesturi, la diferite cuvinte. de ce? ca asta e firea noastra. ca am fost inzestrati cu sentimente si constiinta. chestiile astea consider ca nu ne trebuiau. sincer. ce sa facem cu ele? in afara de faptul ca suferim ca nebunii. ai vazut tu vreo oposum-ita sa sufere cand prietenul ei se duce si se imperecheaza cu alta? nu vai. dar atunci? noi cu ce am gresit atat de mult de am primit chestiile astea doua nesuferite? watafac?! unde e greseala aia capitala? uof. demisionez. imi iau jucariile si plec. na sa vad ce se mai intampla si atunci? revenind. intrebari esentiale. nici nu are rost sa mentionez. sunt mult prea multe. dar ceva imi da de gandit. versurile astea. cum e de fapt cu baietii? eu am o teorie. baietii sunt copilarosi. se indragostesc undeva pe la 17-18 ani, sufera mult, si de atunci isi baga picioru’. au doar relatii la vraja sau fara implicatii. isi bat joc. dup-aia vine o perioada de maturizare brusca, in care ajung la concluzia ca tre sa-si faca o cariera. si trateaza si fetele/femeile altfel. asta pe la 21-24 de ani. asta e teoria mea. te rog, cititor masculin, afirma sau infirma teoria mea. sunt prea curioasa. asta e intrebarea esentiala ce ma roade acum. ce se intampla de fapt cu baietii? ce e in capul lor?
watafac?!!
08.19.08
back in business
pentru cei carora le-a fost dor de mine, asta e o veste buna. hey! m-am intors. si acu, da stiu. vreti sa stiti cum a fost. pai. camera. eram 7 intr-o camera de 4 persoane. da n-a fost bai. 
asta era patul fetelor. dormeau 3 fete intr-un pat de doua persoane. deci ele stateau okei. 
aici dormeam restul. eu la perete. [ si acu mai am o vanataie in cot ] cu anca si inca doi baieti. am incaput surprinzator. nu ne-am plans de loc putin sau ceva de genul. ajunsi acolo, am inceput cu plaja, cu cluburi [ am prins gustul lor d-abia in penultima zi, spre disperarea tuturor ] si cu traiul in comun. cam toate erau vraiste pe acolo. in ultimele zile, cam toata lumea a inceput sa intre la dus peste altii, deja eram super obisnuiti sa fim multi intr-un loc asa mic.
deci ne-am distrat. ca doar o data pe an mergem la mare. si trebuie sa profitam din plin. a fost super, bineinteles ca au fost si cateva faze de cacat, ca altfel nu se putea. nimic nu e perfect. si vorba aia ” zambeste. maine va fi mai rau ” mergand pe deviza asta, chiar ar trebui sa zambim non-stop.
aici era aproape de sfarsit. penultima zi de plaja. deja fata mea nu mai rezista. ma saturasem de atata soare. de aia nici nu-s prea neagra, nu aveam stare sa stau la soare si ma mai si prinde greu. of of. dar tot ce era frumos [ departe de casa cu colegii ] trebuia sa ia sfarsit, ca asa e : all good things come to an end.
deci, iata-ma in gara. pe bordura, mancand seminte si avand grija de bagajele baietilor. pff. cata grija am avut de ei. da cine sa multumeasca? hmm. da-s baieti. na. sa zicem ca-i inteleg.
all in all. a fost bine. chiar bine. se putea si mai bine. dar intotdeauna fi o ” next time “.
08.09.08
latest discovery
gata, frate. am descoperit ce face dumnezeu in timpul liber. fac pariu ca nu v-ati gandit niciodata ce face dumnezeu cand nu are treaba. ei bine, am descoperit eu : dumnezeu e un impatimit jucator de barbut. sunt mai mult ca sigura. si a jucat si azi. dar a stat cam prost cu zarurile si, cum era de asteptat in astfel de cazuri, a pierdut ceva. si cum dumnezeu nu joaca pe obiecte, ci pe suflete, El a pierdut pe cineva. juca barbut cu sfantu petru. asa ca scumpa mea bunica e, probabil in momentul de fata, interogata de sfantul petru, sau poate e judecata de zeita maat, care ii cantareste inima in faimoasa ei balanta. conceptul e simplu. daca inima atarna mai greu decat pana zeitei, atunci va trebui sa paraseasca aceasta imparatie. dar cum sunt mai mult ca sigura ca inima ei va fi cel mult la fel de grea ca pana zeitei, ea va domni alaturi de zei si zeite. inca un inger si-a luat zborul spre locul lui de drept. nu ma supar pe dumnezeu ca joaca barbut si ca pierde in fata sfantului petru. ar fi impropriu sa ma supar pe o divinitate in care nu cred, nu? asa ca pun si acestei intamplari eticheta ” asa a fost sa fie ” si merg mai departe. momentan cu ochii inlacrimati si capul plin de amintiri care se joaca in fiecare cuta a creierului meu. dar putin mai incolo, voi privi in urma cu tarie si voi fi fericita chiar, ca m-a parasit. pentru ca a ajuns in locul unde ii va fi cel mai bine. in nemarginita imaparatie a cerurilor.
fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia cerurilor. [ un citat din biblie in cinstea unui suflet ce s-a ridicat intr-o alta dimensiune ]
cine n-are batran, sa-si cumpere. [ de abia azi am inteles aceasta sintagma. e un sfat bun de urmat. bine. acum sa nu incepeti sa faceti trafic de batrani 
]
plec
o saptamana la mare. deci o sa iau o pauza de la blogging. nu stiu daca aveam nevoie de asta, acum cand m-am obisnuit atat de mult cu scrisul si cu lumea mea [ citita sau necitita ]. dar aveam nevoie mare de mare, sa-mi limpezesc sufletul si gandurile. spiritul meu chiar simtea nevoie brusca de o resuscitare, cu atatea probleme in jur. de ceva timp ziceam ca vreau ” sa fug departe ” si sa las in urma problemele si grijile. ziceam ca vreau sa fiu pasiva, sa privesc intr-un punct fix si sa nu ma gandesc la nimic. ziceam ca vreau sa ma iubesc cu marea, cu aerul de litoral, cu plaja, cu apusul si rasaritul .. ziceam eu multe, dar iata ca nu am ramas doar cu zisul. asa ca acum ii ajut pe ai mei [ care au plecat la tara ] cu curatenia si dup – aia trec la facut bagaje si la ultimele detalii pentru plecarea la mare. diseara la 3 si 20, trenul rapid satu mare – mangalia [ daca nu ma insel ] va sosi in gara, si odata urcata in el voi scapa un pic de problemele cotidiene si voi fi gata sa ma distrez alaturi de prietena mea cea mai buna si alti inca cativa colegi. in jur de ora 13, in data de 10 august, o sa ajung in gara din costinesti. si de acolo .. va fi cum va fi. las imprevizibilul sa se amestece in actiunile mele si sa ma surprinda [ daca mai poate ].
asa ca ramas – buni, prieteni dragi [ caci pe unii nu-i mai consider simpli cititori ] pentru o saptamana.
08.08.08
am visat-o
si mi-a spus ca o sa fie bine. cine? bunica mea. nu mai are mult. nu asta conteaza. conteaza ca aseara am visat-o. era bine. era fericita. sa fie oare un semn? sa imi arate ca pana acum nu a trait degeaba si ca e fericita sa paraseasca aceasta dimensiune pe care noi o numim viata? daca asta e un semn, atunci eu ma declar multumita. e fericita. acolo unde este. sau unde va fi imediat. multi privesc moartea ca pe un sfarsit, dar daca ea este alta dimensiune? sau daca ne reincarnam? whatever. inchei paranteza la paranteza. am visat-o. ciudat e ca nu stiu exact in ce stadiu e bunica mea acum. traieste sau .. ? poate nu mai are rost sa se chinuie intre 2 lumi. cert e ca ai mei nu mi-au zis nimic. nici nu i-am intrebat. nu vreau sa stiu. m-ar durea prea tare. ei imi reproseaza ca nu-i ajut. eu ma refugiez in alte chestii ca sa fug de realitate. nu sunt gata inca sa imi iau ramas – bun. poate niciodata nu voi fi. nu de la ea. dar nu vreau s-o vad in starea asta. parca spune numa din priviri : ” am facut destule aici. lasati-ma sa ma duc in treaba mea “. de asta caut cu disperare ora 3 noaptea, data 10 august. pentru ca atunci va fi sosit trenul care face legatura brasov – mangalia. nu sunt egoista. nu e vorba ca nu imi ajut parintii. ci ca nu pot. oare ei nu vad cat de tare ma doare? nu. sunt prea ocupati cu durerile lor. nu vreau sa o vada si pe a mea. asa ca ii las sa imi reproseze cate vor. stiu ca sunt buni, ca ma iubesc si ca sufera si ei la randul lor. vreau sa plec la mare inainte de a stii cu certitudine daca bunica mea, mama tatalui meu, se mai afla printre noi sau nu.
vreau sa fug la mare. sa uit de griji. vreau sa fug cu speranta mea, care e calcata in picioare. vreau sa se intample cu ea ce va fi mai bine pentru ea. martor mi-e domnul si toata lumea care ma cunoaste, ca o iubesc infinit.
