when i grow up

pe langa faptul ca sunt super innebunita dupa melodie, nici nu stiu de ce, ieri am facut o retrospectiva privindu-ma. in primul rand, sa vorbesc de melodie. tipa aia cu picioarele pe sus e fenomenala. in fiecare videoclip isi ridica piciorul ala. si mi-a placut mult sfarsitul refrenului : ” be careful what you wish because you just might get it ” e .. atata filosofie in versurile astea. doamne. acum trecand la a doua chestie, am vazut ieri niste filmulete cu mine de cand eram mica. mica mica. undeva, aveam 6 luni si ma indopa mama cu mere si biscuiti. nici nu ma lasa sa termin, tot imi dadea. chiar i-am zis si ei .. sunt chinuita de mica. in alta parte era o serbare de la gradinita. aici eram mai mare. aveam 5 ani. si aveam o poezie [ dar in loc de " r " ziceam " l " deci sunt cam asa ] : ” iata-ma sunt lomancuta. sunt micuta, dal drlaguta. imi picioale am opincute, la blau polt tlocolol, pe cap naflama cu floli, multe flumusele, spune cale fata male sa faleste ca le ale? iata-ma sunt lomancuta, cam micuta dal dlaguta ” asta e poezia care mi-a marcat copilaria.  pe vremea aia vroiam sa ma fac educatoare, apoi invatatoare. pentru ca imi admiram foarte mult cadrele didactice. timpul a trecut, am realizat ca nu faci nimic daca devi profesor, invatator, sau educcator. asa ca m-am reprofilat. am vrut medicina. multi ani. dar, mi-a trecut si aia cand am ajuns la liceu si am vazut cam cat de mult trebuie invatat. acum? nu stiu. mi-ar placea sa dau la drept, pentru ca e practic [ iese banu' ] si la psihologie, pentru ca imi place sa ajut pe cine pot si daca pot.

 

tu ce vrei sa te faci cand vei creste mare?

restrictii

ha. mi-am restricionat blogu. nu e prea fain sa-l citeasca toata lumea. de fapt. poate n-ar trebui sa-l citeasca nimeni. poate ar trebui sa fie ceva personal. doar de aia e blog. e .. ceva gen jurnal. poate n-ar trebui sa stie toti ce am in cap. asta in cazul in care am ceva. si chiar daca n-am, ma priveste doar pe mine. nu? care e de fapt rostul unui blog? i really don’t get it. dar. poate nu trebuia sa-l restrictionez. pentru ca acu .. tre sa scriu numele utilizatorilor care sa-l citeasca. si nu toti sunt in wordpress. of, doamne. greu e cu tehnologia asta. na. asa trebe daca lasi copii sa se joace la butoane. asta e primul meu articol despre nimic. si nimic-ul trebuie tratat cu respect. care e impotriva, sa ridice politicos o mana. ah. dar nu vad nicio mana ridicata. hai ca e bine.

 

love you .. ridic restrictia .. it doesn’t have a point ..

suicide

n-am mai scris de ceva timp. probleme cu calculatorul. doamne. m-am saturat sa se blocheze si sa faca figuri. aseara stateam si ma gandeam. mi s-a adus o veste naspa [ o ruda draga mie e bolnava ] si anumite persoane imi reprosau anumite chestii. [ nu. nu au legatura cu ruda mea ] si incepusem sa ma gandesc la chestii naspa. si nu numai naspa, ci chiar extremiste. sa fie oare o coincidenta ca melodia mea preferata [ d12 - suicide. n-o stii? google it ] e considerata de multi nebuna? mai ales vocea feminina de pe fundal. de multe ori m-am gandit cum e sa te spanzuri. ba mai mult. n-am ramas doar cu gandul. ci am mai pus si in practica. am vrut sa vad cum e. asa ca .. am luat o sfoara, si .. am incercat. e okei. in prima faza te ineci, dup-aia vezi negru si te simti bine. mai departe n-am mers. hmm. poate n-ar trebui sa va zic chestiile astea.

 

dar macar daca ma considerati nebuna, ar trebui sa aveti si motive, nu? [ am auzit ca e intresant in spitalele de nebuni ] citeste ” veronika sa hotaraste sa moara” de DOMNUL Paulo Coelho [ cuvantul cu litere mari e dedicatie ]

Protejat: poti sa ma bati

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Parolă:

nu-s in apele mele

raspunsul la status? ar fi .. the same deep water as you. hmm .. e prea ciudata starea care m-a cuprins. am fost in oras cu o colega cu care-mi place sa-mi petrec timpul liber. e chiar o prietena buna de-a mea. nu cea mai buna. cea mai buna .. “prietena” a mea .. e flo - flo. as face orice pentru omul ala. revenind. am fost in oras, am vorbit, ne-am distrat. ni s-a facut cinste cu doua pahare de vin. alb. [ imi place ala rosu, da' nu puteam sa refuz. ar fi fost nepoliticos ] am baut si cafea, ca mi se facuse somn. si .. a ajuns vremea sa ma retrag. am luat autobuzul si cand m-am urcat a inceput sa ploua. si ma uitam pe geam, m-am ghemuit pe scaun, si m-a cuprins o stare de melancolie accentuata. mi-a venit sa plang. desi, sunt fericita. am un prieten simpatic, am un florin de care am grija [ and i' m lovin' it ] si alte cateva gagici care tin la binele meu. de ce starea asta?

ia-ma in brate fara sa ma intrebi de ce. fa-ma sa rad fara sa stiu de ce.

long time

de cand n-am mai scris. a inceput lumea sa-mi reproseze ca nu mai are ce citi. hey! si sa vezi ca cineva chiar ” ma ” citeste. hmm. si azi tre sa fac treaba dubla. o sa va scriu si din partea lui florin. [ florin, colegul meu ] dupa stiti [ daca stiti ] de pe blogul lui, ametitul meu coleg a facut o infectie la mana. as we speek, s-ar putea sa fie operat. ce ti-e si cu copiii astia bomba? ;)) cam naspa din punctul meu de vedere, sa trebuiasca sa stai in spital [ si nu orice spital, ci ala de copii. unde tipa aia mici, saracii de ei, de innebunesti ] si sa astepti sa fii operat. cu branula infipta in mana stanga si cu o unguroiaca care nu stie romana in salon. nu suna deloc fain. eu, spre fericirea mea, nu am fost internata niciodata, dar usi de spitale am batut. [ ca de .. fiecare cu problemele lui ] si sunt si niste in conditii in spitalele de la noi, de-ti vine sa te iei cu mainile de par. oricum, nu doresc nimanui sa fie bolnav, si sa treabuiasca sa stea ca leguma in spital. stiu din experienta mamei mele, ca nu e deloc cel mai interesant lucru care merita facut. si-n plus, sunt o ora sau doua de vizite. numa o ora sau doua. numa doua ore in care cineva d-abia reuseste sa-ti atraga atentia spre altceva de la jegu’ ala de spital, ca trebe sa si plece. am scris articolul asta despre spitale, din solaridate fata de o persoana importanta pentru mine. si-n plus, trebuia scris. oricum, sunt sigura ca daca aveam ocazia, si mergeam la flo - flo cu o foaie si un pix, scria un articol de doua ori mai bun ca al meu.

o sa fie bine, flo - flo. [ wa .. de fapt. n-are ce sa mearga prost ]

sunday morning

hmm .. fiecare isi are micile lui obsesii. am avut mari iubiri pentru formatii care si-au gasit apogeul candva, undeva. dar acum nu mai sunt indragostita de ele. au devenit o obisnuinta pentru mine. si acum, mi-am adus aminte de-o formatie draga mie : maroon5. ascultam ” the sun “. cat de tare poate fi melodia. hmm. ce constatari a facut lumea. :)) tocmai mi s-a spus ca sunt pe invers. toata lumea e obosita si eu sunt fresh. chiar nu stiu ce-i cu mine in ultimele zile. sunt foarte vesela. apropo. niste versuri interesante, dintr-o melodie mult prea lenta, dar draguta : ” between heaven and earth there’s a ballroom floor “. revenind. azi e o zi frumoasa. aveam ceva planuri, care mi s-au anulat. de fapt le-am anulat. deci imi fac altele. until now, nothing interesting.

my mood today :

in autobuz

dupa ce am vorbit vreo 5 minute adunate cu un fashionist m-am hotarat sa ma duc pana la bilbioteca. bineinteles ca nu are nicio legatura una cu alta. doamne fereste!! hmm. acu o sa povestesc fiecare experienta in parte. premierement. experienta cu fashionistul. a fost .. fAsH1oOon rau. vreau sa spun ca efectiv am innebunit. stai sa-ti arat franturi de conversatie, sa vezi ce e ala fashionist care vorbeste in messo-romana.

green tea : cine esti/
BeBeLoOo:X:*:X : cOCo
green tea :
green tea : fain..de unde?
BeBeLoOo:X:*:X : bv.NoUA

BeBeLoOo:X:*:X : ce credeai k ask?
green tea : minimal
BeBeLoOo:X:*:X : ce`i ala
BeBeLoOo:X:*:X : =))))
BeBeLoOo:X:*:X : ti se paRE

acum zi-mi draga cititorule. ai vazut tu fashionist, fashionista, pitziponci d-astia, sa nu stie ce e ala minimal?? cum poate trai unu ca ei fara muzica d-asta?? sa fiu rea? sa arat minunatul exemplar care mi-a adresat vorbele de mai sus? neah. descopeiti-l si voi. e genul ala super innebunit dupa schimb de liste. e o chestie de timp pana va ajunge la tine. hai ca m-am scarbit de persoane de genul asta. beaaaahhh!! deuxiemement. drumul spre biblioteca. aparent nimic iesit din comun. in esenta? nimic iesit de comun. dar totusi, ceva ce merita mentionat, pentru ca nu numa mi se intampla asta, ci si tie. m-am urcat in autobuz. bineinteles. din lipsa de activitate a persoanelor prezente, toate privirile au fost indreptate spre mine si spre cine a mai urcat alaturi de mine. am compostat biletul [ ca un cetatean model ce sunt ] si m-am asezat langa un tip care vorbea foarte concentrat la telefon. e irelevant sa spun acum despre ce vorbea, dar cert e ca desi aveam privirea fixata in alta directie, il urmaream indeaproape in conversatiile lui. la un moment dat, o rafala de vant a adus inspre narile mele mirosul unui parfum cunoscut, si brusc un sentiment de dor fata de persoana care stiu ca se da cu acel parfum sau cu unul foarte apropiat. ai observat ca oriunde ai fi, firicele din trecut tind sa se infiltreze in gandurile tale?

nu ar trebui sa zic asta acum, aici, asa. dar .. mi-e dor de tine, flo - flo!

ca dupa razboi

suna foarte ciudat. stiu. dar asa sunt acum, ca dupa razboi. am fost ieri la laguna albastra din fagaras, in speranta ca mai iau putin din soare cu mine acasa. si guess what?? am luat. ceva mai mult. si acum suport consecintele. m-am razboit cu soarele si a castigat. eu am ramas cu ranile de razboi : ameteli, dureri de cap, piele care fuge de pe mine si zone inrosite care ustura. dar aia e. sunt fata mare. trec si peste asta. tocmai mi-a fost captata atentia de o .. doamna care striga frenetic : ” zmera! zmeura! ” ei. acum sunt mai vesela. s-au facut zmeurele. ce bine! revenind. week-end-ull viitor e majoratul unui coleg de-al meu drag si scump, care de fiecare data cand avem teze, tine sa mentioneze lucrul asta din ora in ora inca de cu o luna inainte de teza. ce sa mai? un coleg minunat, cu mare chef de distractie, foarte saritor si de treaba. si pentru ca trebuie sa trec de alta etapa aiurea [ care numa la mine poate exista :)) ] mi-am facut si un plan. care e etapa? sunt foarte entuziasmata inainte de fiecare chef. dar cu o zi, doua inainte, mi se intampla ceva care ma demoralizeaza si, ajungand la chef, nu mai am acelasi entuziasm. ba chiar nu mai am chef deloc. bine. nu stiu daca e cazul sa mentionez ca uneori si ce fac la chef ma demoralizeaza o scurta perioada de timp. asa. toate ca toate, dar acum am si un plan. m-am hotarat sa-mi fac o schimbare de look cu o zi inainte de acest chef. de ce? sigur ma va mobiliza si-mi va da o oarecare doza de fericire. [ in puls, chiar trebuie sa ma tund. ] deci. o sa fiu al doilea suflet al petrecerii. [ primul fiind sarbatoritul, bineinteles ] so.

inarmata cu planuri, pasesc drept inainte. [ " vaya con dios " - spun prietenii in urma mea ]

dezamagita

parca incep lucrurile sa decada. dar stai. de ce sa dau vina pe lucrurile din jurul meu cand probabil eu sunt de vina? sa fiu mai explicita. e nasoala perioada. am luat delful. pentru nestiutori, e examenul pentru limba franceza. am dat fara sa stiu adultul in loc de junior. [ care cica e mai greu ] nici asta nu conteaza. nu conteaza nici faptul ca nu am facut meditatii si ca eu am mers la acel test doar cu materia invatata in generala. [ ca am o profa care de recapitulare nu trece ] nu conteaza nimic. conteaza doar ca am luat doar 71,5 de puncte din 100. ideea e ca sunt dezamagita de mine. stiu ca puteam sa iau mai mult, dar n-am facut-o. no ce fain. a inceput sa ma doara si capul. toate merg super. lipsa de bani e din ce in ce mai mare, si alor mei nu pot sa le cer mereu ca realizez si eu ca-mi tot dau, da’ pana cand? si numa greseli fac. si nu-mi convine nimic in continuare. o sa ajung singura in lumea mea. chiar singura. incep toti sa se retraga unu cate unu. o sa ajung trista si singura pe la vreo 40 de ani. si o sa realizez cat sunt de inutila si o sa ma sinucid. sa vad atunci care indrazneste sa planga.

sick and tired of all [ ! ]